În urmă cu 100 de ani, România se concentra pe dezvoltarea industriei naţionale prin acordarea de facilităţi aşa-numiţilor "meseriaşi" din economie, care creau locuri de muncă. Statul oferea reduceri la transportul pe calea ferată, preţuri avantajoase pentru terenurile pe care construiau şi impozite mai mici. Încurajarea industriei a dus la progrese economice importante, ţara noastră fiind considerată la începutul secolului al XX-lea "Belgia Orientului", dar şi "Japonia Europei". Astfel că în urmă cu un secol se exporta mai mult decât se importa, la fiecare 98 de lei exportat pe cap de locuitor se importau produse de 80 de lei pe cap de locuitor. Aproape 80% din mărfuri erau transportate prin Căile Ferate Române, considerată cea mai mare companie a ţării. În prezent, CFR se zbate să supravieţuiască competiţiei companiilor private feroviare şi rutiere.

Producţia de petrol

Producţia de petrol era în 1913 de 1.848.000 tone, însă în această perioadă aceste zăcăminte de petrol şi gaze nu erau insuficiente şi se făceau importuri din Transilvania. În acea perioadă industria era în plină ascensiune, dispunând de aproximativ 1,5 miliarde de lei capital şi de 200.000 de angajaţi, 80% dintre acestea revenind industriei prelucrătoare şi celei extractive.

În acea perioadă erau 73.149 de unităţi industriale fără lucrători salariaţi, aproximativ 32.000 de unităţi cu între unul şi cinci salariaţi, 472 de unităţi cu 10-20 de lucrători şi doar 379 de unităţi care aveau peste 20 de salariaţi.

Sursa: Istoria Economiei, Maria Mureşan, Dumitru Mureşan, editura Economică, 2003

Transport

În 1916 lungimea totală a drumurilor publice, adică drumuri "şoseluite, în lucru sau naturale" era de 45.604 km, dintre care 5.111 km de drumuri naţionale, 4.936 km drumuri judeţene şi 16.193 km drumuri comunale, arată datele din "Istoria