Fixarea unui pret maxim de subscriere, cu rezerva de a introduce pe ultima suta de metri a ofertei si unul minim, sub care actiunile nu pot fi vandute, se poate dovedi mai inspirata decat oferirea actiunilor la pret fix, precum in cazul Transgaz sau Transelectrica, incurajand “canibalizarea” investitorilor tinuti departe pana acum de free-float-ul redus (se pot bate intre ei in pretul pe actiune si nu in marimea sumelor alocate precum in cazurile amintite). Cel mai probabil, ordinele importante vor veni insa tot in ultimele zile, sau imediat dupa ce statul anunta pretul de referinta. Vedeti mai jos care ar fi strategia recomandata pentru micii jucatori din oferta Petrom.

Va amintiti de suprasubscrierea “monstruoasa” de la Transgaz? Ca sa iei o actiune pe transa investitorilor mari ar fi trebuit sa aduci bani pentru 38! (“doar” de 11 ori s-a suprasubscris pe transa investitorilor mici). Pretul din oferta era unul fix (si destul de atractiv) iar cine a avut de gand sa cumpere a trebuit sa mobilizeze fonduri importante (s-au folosit la greu scrisori de garantie bancara). Acum, cu un pret maxim de subscriere, se incurajeaza competitia intre preturile oferite si nu intre sumele mobilizate in acelasi scop iar statul se poate alege per total cu mai multi bani, daca si climatul din pietele internationale nu se deterioreaza brusc in urmatoarele doua saptamni. Intr-un fel, e o procedura mai onesta pentru cei care nu au acces la parghiile creditului bancar pe termen scurt.

De ce nu s-a fixat un pret mai mare? In conditiile de criza financiara inca neconsumata integral, e greu de presupus ca s-ar fi obtinuta o prima de lichiditate (free-float-ul creste cu 10%) mai mare de 15%, cat avem in prezent. Iar daca stirile proaste despre Grecia si datoriile suverane din zona euro continua sa vina pana la incheierea ofertei, mi-e teama ca prima respectiva sa nu se d