Suntem în Postul Paştelui şi, în perioadele de post, tot ce ni se întâmplă are nevoie să fie privit cu ochii celei mai ascuţite stări de atenţie de care suntem capabili. Postul înseamnă “purificare” şi nu doar purificare fizică, ci – mai ales – o purificare mentală şi emoţională; adică sufletul şi mintea omului sunt încercate. Evenimentele din vremea postului pot fi “încercări”, cum le spune biserica sau un fel de teste de credinţă. Forţele răului îşi pot ascuţi săbiile, aşa încât să ne provoace la trăiri surprinzătoare, precum ura, răzbunarea, invidia, gelozia, respingerea, resentimentele şi răutatea, în toate formele ei.
Faptul că vrem să ucidem câinii vagabonzi şi ne-a cuprins iarăşi dorinţa de a ucide exact în Postul Paştelui ar putea fi “piatră de încercare” pentru sufletul colectiv. Dincolo de motivaţiile legate de câştig sau de cele justificate de suferinţa şi patimile celor care au avut probleme cu aceşti câini, întrebarea decisivă pentru oricare dintre noi ar fi; “De ce vreau să fie omorâţi câinii? Ce parte a minţii şi a sufletului meu îmi justifică dorinţa de a ucide chiar şi un câine, de vreme ce una dintre poruncile biblice spune “să nu ucizi”? Ce emoţii sunt acestea care mă îndeamnă să urăsc câinii, să urăsc viaţa unor fiinţe ? Sunt divine aceste emoţii? Este de la Dumnezeu dorinţa de a ucide sau de la forţe de altă natură, care n-au legătură cu stările de conştiinţă evoluate, cu atât mai puţin cu iubirea şi compasiunea pentru alte fiinţe sensibile? Poate din comoditate, poate pentru că am suferit din pricina unui câine sau pentru că vreau să câştig bani din asta merită să întreţin ura şi dorinţa mea de a ucide?
Iată doar câteva întrebări care ne pot ajuta să ne investigăm conştiinţa şi să ne vindecăm resentimentele, mânia, ura sau orice alt tip de suferinţă pe care ne-au provocat-o experienţele nefericite pe care le-am avut cu animalele.