Teatrul National din Iasi si-a incheiat stagiunea 1999-2000 cu o premiera romaneasca, prefigurand programul stagiunii viitoare anuntat ca prioritar romanesc. A fost prezentata, in premiera absoluta, piesa "Masina de vint" a actorului si scriitorului Constantin Popa, in regia autorului. Este a treia lucrare a acestuia care vede luminile rampei in Casa lui Alecsandri.
Urmarit de obsesii si spaime care l-au marcat in perioada comunista, autorul incearca sa se elibereze de monstri, spunand o "poveste populara in doua stari, cateva renuntari si trei avertismente" - cum isi subintituleaza el piesa - in care efectueaza o operatie "chirurgicala" asupra sentimentelor. "Corpul" supus operatiei e un cuplu conjugal constituit oarecum fortat: el poet, ea agronom, el cu lumea ideilor si a metaforelor, ea cu porumbul si sfecla de zahar, sfere menite din start incompatibilitatii. De aici pana la rutina vietii conjugale si la incomprehensiuni erodante nu-i decat un pas; el cauta iubirea absoluta, ea isi doreste iubirea domestica, terestra: cu bucatarie, masina de spalat, pat conjugal rezistent etc. Lui i se pare ca a descoperit absolutul iubirii in fiinta unei studente la filologie - care este si nu este reala; autorul ne-o prezinta ca fiinta concreta, dar ne lasa sa intelegem si ca ar fi doar o creatie a imaginatiei poetice. Acest balans al barbatului intre realitate si imaginatie nu-i suficient speculat dramaturgic, desi ar fi fost o sursa generoasa de ridicare a conflictului intr-un plan ideatic superior. Dramaturgul pare ca nu s-a putut hotari sa-si foloseasca sansa pe care singur si-a creat-o si, urmarit - cum spuneam - de obsesiile unei perioade revolute, trage mereu lucrurile spre pamant, datandu-le si localizandu-le. Asa se face ca, in locul unei piese despre absolutul iubirii, avem una despre viata conjugala rutiniera intr-o societate supusa dictaturii, in care i
