Ideea înfiinţării unui nou partid a făcut masă critică. Practic, toată lumea vorbeşte sau face ceva, în subteran sau la vedere. Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a dat tonul. În horă s-au prins Patriciu, Alina-Mungiu. Cochetează cu ideea Macovei, mai recent Funeriu. Comentatori cu seismograf politic sensibil ca Mircea Cărtărescu au simţit şi ei vibraţia. Aşadar, oameni politici sau analişti împing cu toţii în spaţiul public, din motive radical diferite, ideea că partidele vechi au expirat, că liderii lor s-au uzat până la refuz şi că e nevoie de altceva, cu totul diferit de ce-am avut în ultimii 20 de ani.
Pe noul partid nenăscut se vor bate destui părinţi, legitimi sau nu. De acum, pare o chestiune de timp. Nu dacă, ci când se va întâmpla? Cine-l va impune? Cum o va face? Cine va prelua în mod credibil ştafeta? În numele cui?
Speculaţiile s-au înteţit după ce Traian Băsescu s-a delimitat radical, la începutul săptămânii, de acţiunile PDL. Simte, probabil, ceea ce a devenit o evidenţă până şi pentru presa de afară: generaţia activă şi onestă are nevoie de noi reprezentanţi, care să înlocuiască actualul sistem corupt de putere.
Dar de unde vine presiunea schimbării? Cine vrea, totuşi, altceva? Primul care a înţeles că există un spaţiu gol care aşteaptă să fie umplut a fost consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Pe 30 august 2010 o anunţa, pe Blogary.ro, pe Albă ca Zăpada. De atunci, Albă ca Zăpada zace cu mărul în gât, tot aşteptându-şi prinţul.
Dinu Patriciu a prins ideea din zbor şi a rostogolit-o mai departe. S-a dezlipit treptat de PNL, la fel cum se distanţează acum Traian Băsescu de PDL. Instinctele de om de afaceri i-au spus lui Dinu Patriciu că în piaţa politică se deschid noi oportunităţi. Într-un interviu pentru România Liberă, publicat pe 30 ianuarie 2011, Patriciu admite că l-ar tenta să finanţeze un nou partid, dese
