Bucuresti, malurile Dimbovitei. Ianuarie – februarie 2008. Probleme locale: dispute intre premier si presedinte privind calitatile etico-profesionale ale doamnei Norica Nicolai; controverse si proteste privind decizia Curtii Constitutionale legata de legitimitatea si soarta CNSAS; vizita presedintelui Nicolas Sarkozy in Romania, intre respect si teoria conspiratiei; „manevra“ Partidului National Liberal de propunere a domnului Melescanu pentru Ministerul de Justitie; manierele deosebite – si televizate – ale domnului presedinte Traian Basescu si numitele-i zoaie; gratia revolutionara a lui Nica Leon si injuraturile dedicate domnului Ion Iliescu, al carui nume, cum o fi, cum n-o fi, se intersecteaza, pina una, alta, vreme de aproape zece ani, cu numele natiunii romane.
Un paragraf mult prea lung, cu multe adjective – si invective –, un subiect multiplu, insa nici un predicat. O realitate romaneasca ce se vehiculeaza undeva intre erori gramaticale si lipsa de substanta. Nu e dezgust, ci doar plictis si letargie. Ultima speranta a acestui inceput de an mai sta in summitul NATO din aprilie, cu atit mai mult, cu cit vestea venirii la Bucuresti si a presedintelui Putin, pe linga toti liderii Vestului, aduce dinaintea ochilor curiosi si dornici de poveste atmosfera cindva de basm a mirajului provocat de impletirea culturii occidentale cu cea orientala. Vestul si Estul vin la Bucuresti.
Dincolo, in lume, evenimentele isi continua scrierea povestii, mai putin insa in termenii celor 1001 de nopti sau a Povestirilor din Canterbury, ci mai mult in cei psihedelici, ai noilor posibilitati politice. Diferentele culturale par din ce in ce mai transante si, departe de coeziunea sensibila pusa la dispozitie de anumite organizatii, nascute din visurile pacificatoare ale vestului crestin, o mare parte din Orient pare din ce in ce mai putin dispusa la impacare.
