Aveam de gând să scriu despre splendidul meci Petrolul-Vaslui, cum rar vezi pe meleagurile noastre, sau despre cum au început să cadă, una câte una, echipele până acum neînvinse. După Porto şi Barcelona, a venit rândul lui PSG, în intermediară. Şi despre cine urmează, Bayern, Celtic, Steaua? Aveam de gând, dar n-o să scriu, pentru că am văzut scrisoarea deschisă adresată de Răzvan Burleanu lui Gică Popescu. Nu ştiu dacă mai tânărul Burleanu are staff de campanie, după modelul politicienilor. Mă îndoiesc, ar însemna resurse financiare de care nu dispune. Deci probabil că îşi face singur strategia de campanie pentru alegerile la Federaţia Română de Fotbal. Din ce am observat, una din direcţii, dacă nu cumva aia principală, este să-i dea la rădăcină lui Gică Popescu. Atât de des, încât a devenit stereotip. Temele sunt cunoscute, evaziune, afaceri falimentare, dar în scrisoarea asta deschisă a mai adăugat una: cică şi-a petrecut tinereţea pe terenul de sport, deci n-a prea dat pe la şcoală, asta însemnând n-are cunoştinţele necesare pentru a ocupa postul pentru care candidează, recte preşedinte al FRF. Serios, ăsta se cheamă criteriu? Aşadar sportivii sunt limitaţi, ar trebui reciclaţi după ce termină activitatea competiţională. N-ar avea de ce să se implice în activitatea în care au performat, pe care o cunosc din interior, în care şi-au făcut un nume, relaţii etc, etc. Păi ia să-i spună Burleanu asta lui Platini! „Bonjur, Michel, sunt eu, omologul tău de la minifotbal, dă-mi voie să te învăţ cum stă treaba cu lidărşipu’, că doar tu ţi-ai petrecut tinereţea pe terenurile de fotbal şi n-ai de unde să ştii...” Este exact argumentul în oglindă pe care ni-l servesc unii jucători când spun că ziariştii n-ar trebui să scrie despre fotbal, că n-au dat cu piciorul în minge! În plus, sunt o mulţime de sportivi care au făcut carieră adevărată de conducători de federaţie. Iol