Acum aproape doi ani, publicam, pe portalul doxologia.ro, articolul cu titlul "De ce n-a tipat Petru la ceilalti apostoli", in care, pornind de la pericopa evanghelica a "potolirii furtunii" (ce se va citi miine in biserici), incercam sa desprind o serie de invataturi de folos pentru un crestin al zilelor noastre. Recitindu-l, imi dau seama ca acele consideratii sint la fel de actuale, dar ca sunt necesare o serie de amendamente, nu in sensul corectarii, ci in sensul completarii lor. Voi relua, pe scurt, o serie de elemente din textul amintit spre a intregi, apoi, o posibila interpretare a episodului din viata pamanteasca a Domnului relatat la Matei 14, 22-33 (si pe care-l mai gasim si la Marcu 6, 45-54 sau la Ioan 6, 16-21). La a patra straja din noapte, adica undeva pe la orele trei ale diminetii, in mijlocul unei furtuni cumplite, care facea imposibila inaintarea corabioarei in care se aflau apostolii, Domnul le apare acestora mergind pe apa. Toti se cutremura si se inspaimanta neputandu-se bucura ca a venit la dansii Iisus, insa Petru, navalnic si nerabdator cum ii era felul, cere binecuvantare pentru a merge pe apa pana la Dansul. Numai ca, in timp ce mergea pe apa, cu ochii tinta la Mantuitorul, la un moment dat, mutandu-si privirea spre vanturile si valurile din jur, "s-a temut" si a inceput sa se scufunde. Cu alte cuvinte, privind la furtuna, pierde nu doar contactul vizual cu Cel care este "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6), ci pierde insasi legatura directa cu Fiul lui Dumnezeu si, implicit, cu puterea care il tinea la suprafata. Asa cum mentionam si acum doi ani, in acest pasaj scripturistic gasim raspuns la o problema care framanta, parca din ce in ce mai tare, multe constiinte crestine: cea a atitudinii pe care se cuvine sa o avem in fata tendintei de a limita libertatea si de a controla cat mai eficient fiecare persoana. Raspunsurile la o astfel de