Începutul săptămânii care marchează împlinirea a 24 de ani de la revoluţia română (16-22 decembrie), a fost marcat de războiul declanşat în interiorul Uniunii Social Liberale, odată cu încercarea de numire a noii conduceri a TVR.

Schimbul de replici dintre preşedinţii celor două principale forţe ale alianţei a fost mai virulent decât niciodată, PSD şi-a asigurat o majoritate parlamentară care nu mai face imperios necesară prezenţa PNL la guvernare, analiştii şi politicienii vestesc iminenta rupere a USL. Cu toate acestea, într-o intervenţie televizată de miercuri 18 decembrie, preşedintele Traian Băsescu (care îndeobşte este foarte bine informat) i-a asigurat pe reprezentanţii mass-media, pe un ton cumpătat, al unui om stăpân pe cuvintele sale, că USL nu se va rupe. Întrebarea firească, pe care şi-o poate pune oricine este ce se ascunde în spatele jocului de imagine oferit de USL în ultimele zile? Au ajuns relaţiile dintre PSD şi PNL într-un punct fără întoarcere sau asistăm la un blat cu pierderi controlate pentru un câştig major în alt plan.

În urmă cu un an, în zilele de entuziasm frenetic ale USL din perioada suspendării preşedintelui, Crin Antonescu şi Victor Ponta au vorbit despre un proiect politic ideal, realizat în timp, după izolarea şi scoaterea din viaţa politică a lui Traian Băsescu şi a fidelilor viziunii sale politice. Se vorbea atunci despre stabilitatea pe care ar avea-o viaţa politică românească în momentul în care ea va fi axată pe cele două mari partide PSD (pe stânga) şi PNL (pe dreapta), care vor alterna între ele perioadele de guvernare şi de opoziţie, după ce vor fi înghiţit bucată cu bucată oamenii sau chiar entităţile politice existente pe scena politică la momentul respectiv. Fireşte, în această viziune, opoziţia ar urma să devină una mereu "constructivă" (oarecum pe modelul celei făcute de PSD în timpul guvernării Tăriceanu). Ea