„Bazat“, „baştan“, „fiţe“, „caleaşcă“, „şmen“ sau „boarfă“ sunt câţiva dintre termenii analizaţi de lingvista Rodica Zafiu în volumul „101 cuvinte argotice“, publicat recent. Volumul apărut la Editura Humanitas face parte din colecţia „Viaţa cuvintelor“ şi este o incursiune în limbajul mafiei, al tinerilor sau pur şi simplu în limbajul familiar-argotic.
La vremuri de suferinţă din ce în ce mai grea pentru limba română, când românii vorbesc, în număr tot mai mare, într-o limbă căznită, lingvista Rodica Zafiu propune un studiu atrăgător, din care doritorii pot afla povestea cuvintelor pe care le folosesc în viaţa de zi cu zi. Specializată în studiul tendinţelor limbii române actuale, în discursul politic şi cel jurnalistic, precum şi în argou, cercetătoarea Rodica Zafiu face o incursiune în limba codificată pe care mulţi o folosesc, dar puţini o înţeleg. Pitoreşti şi amuzante, cuvinte ca „naşpa", „cocalar", „oha", „caterincă" sau „paranghelie" se rostesc sau se scriu aproape în fiecare zi. Deşi prezenţe familiare în limba vorbită în anumite sfere socio-profesionale, multe dintre ele au istorii necunoscute. Există cuvinte argotice întâlnite la tot pasul, dar a căror origine rămâne învăluită în mister. Este cazul termenului „piţipoancă", de exemplu, auzit din ce în ce mai des în diverse medii, inclusiv în presă, pentru că reflectă un tip uman omniprezent. „Piţipoancă" are o origine necunoscută, explică Rodica Zafiu în volum, în aceeaşi situaţie aflându-se şi sinonimul lui, „paţachină". Citiţi şi: Aventura fără sfârşit a cărţilor începe în copilărie Moş Crăciun vine cu reduceri, la „Noaptea cărţilor deschise“
Termenii analizaţi au fost selectaţi, precizează autoarea în textul de deschidere, după criteriul reprezentativităţii, cercetătoarea oprindu-se asupra cuvintelor întrebuinţate frecvent, însă cu privire la care „cititorul e posibil să-şi fi pus întrebări"