Adresându-se direct românilor, de parcă ar fi fost Papa de la Roma, un biet vărgăleţ de la agenţia de rating Standard & Poor’s a spus: „Dacă guvernul vostru menţine ritmul reformelor structurale pe care le-a iniţiat şi dacă va consolida un istoric de prudenţă în politica fiscală şi va menţine stabilitatea sectorului financiar, am putea majora ratingul.” Măi să fie, ce mai grijă are dresorul de animalele lui din cuşcă pe care chiar le ademeneşte cu puţin zăhărel dacă vor face tumbe frumoase în continuare sub cupola circului mondial!
Până-ntr-atât a ajuns, din păcate, insolenţa acestor autoproclamaţi „cavaleri ai dreptăţii” pe care îi constituie agenţiile internaţionale de rating, ce au devenit însă un fel de decidenţi ai sorţii economico-financiare a tuturor năpăstuiţilor din lume pentru că li s-a dat nas în acest sens de către finanţa mondială şi pentru că joacă de fapt la comenzile ei. Cum acesteia nu-i convine ceva într-o ţară, harşt! agenţiile de rating degradează cota acelei ţări.
Semnalul este dat în atenţia „investitorilor”, de fapt a investitorilor financiari care nu acceptă nici un fel de pierderi, deşi în capitalism, investitorii ar trebui să preia şi câştigurile, dar şi pierderile! Degradarea ratingului este semnalul fie de a nu se mai avea de-a face cu ţara cu pricina, fie de a se cere acesteia dobânzi mai mari, care să acopere „riscurile”! Un fel de jecmănire şi mai severă tocmai a celor mai nenocociţi! „Upgradarea” înseamnă o invitaţie la plasamente financiare mai consistente în ţara vizată.
Atâta s-au întors lucrurile cu fundul în sus în aria capitalului financiar-bancar actual încât culmea este că, dacă te chiverniseşti rezonabil, este mai bine cu un rating degradat decât cu unul „upgradat”. Oricum, adevăraţii investitori – cei ce vor să facă profit nu direct din speculaţii pe titluri, pe curs sa
