Cu siguranta ca Sfintul Petru a dat o derogare si acum sint amindoi in rai. Iertindu-si pacatele. Toata lumea stie ca iubirea este una si ura este alta. Mai pe intelesul tuturor, una o exclude pe cealalta si invers, pentru a aduce precizari in plus. Totusi, lucrurile nu sint chiar atit de clare si multe intimplari nu pot fi explicate daca sfera iubirii ar fi o entitate disjuncta cu sfera urii. Pirandello incearca sa analizeze paradoxul inseparabilitatii persoanelor care se urasc (vezi schita Motanul). Placerea vietii la unii se reduce la bucuria cauzata de necazurile provocate persoanei pe care o urasc. Daca ar disparea persoana urita, ar disparea si placerea de a trai a celui care uraste. Fenomenul acesta ciudat apare, de regula, intre fosti soti, dar nu este un accident nici atunci cind apare intre profesor si discipol, intre binefacator si beneficiarul binefacerilor, intre amanti si intre aliati cu prietenii declarativ vesnice. Cred ca nu ar fi prea multe de spus cind ura este declarata si fiecare isi vede de drumul lui, nefiind obsesiv preocupat de viata celuilalt. Daca insa un om, sa-i zicem totusi om, il salveaza de la pieire pe cel pe care il uraste, cu singurul motiv ca fara el ar muri si telul pentru care traieste, atunci chiar ca este o situatie anapoda. Simona si Viorel Fartusnic au trait un sfert de secol impreuna ca sot si sotie, au zamislit un copil, care acum este in State, si au adunat o avere frumusica. Viata intre cei doi a fost normala pina cind Viorel a pierdut semnificativ din putere. Colac peste pupaza, Simona era, la cei 43 de ani, o femeie superba. Pielea corpului, sinii, risul acela gilgiit, toate erau mai ceva ca la o fetiscana in formare. Pe unde mergeau impreuna se observau ochii lacomi ai unor barbati trasnet atintiti spre bunurile femeii. Femeia era constienta de atuurile sale si se bucura ca era in atentia multor rivnitori la „munca" st