Încheiam, săptămîna trecută, cu concluzia că Transnistria este un avanpost al imperiului rus, care îşi face treaba de a planta bombiţe pentru a sabota aproprierea Republicii Moldova de UE. În Moldova se întîmplă, de fapt, un fel de integrare pe sub radar.
De altfel, cele două maluri ale Nistrului se îndepărtează semnificativ în ceea ce priveşte forma societăţii şi a statului. Transnistria adoptă legile ruseşti, Moldova adoptă aqcuis-ul european. Instituţiile europene sînt copiate. Săptămîna trecută, am organizat, la Consiliul de Combatere a Discriminării de la Bucureşti, o vizită a trei membri din recent creatul Consiliu similar de la Chişinău. Evenimente similare am avut la Agenţia Naţională de Integritate şi Consiliul Concurenţei, împreună cu instituţii omoloage de la Chişinău. Nu întîmplător, proiectul nostru de dezvoltare a colaborării între instituţii este cofinanţat de Agenţia Americană pentru Dezvoltare (USAID) şi de Ministerul român al Afacerilor Externe, din fondurile de asistenţă pentru dezvoltare. Şi nu doar România pune umărul. Experţi polonezi, baltici, slovaci, englezi sînt detaşaţi la instituţiile de la Chişinău.
Cum vede Moscova povestea asta? Reacţionează. Vede UE ca o ameninţare.
Din păcate, tot acest efort legislativ cere timp pentru a avea efecte la nivelul populaţiei. Statul moldovean se reformează rapid, prin copiere. Nu este un exerciţiu impus de nimeni, ci o tentativă deliberată de modernizare prin import de modele. Noi, în România, îl ştim foarte bine. De altfel, este interesant dacă ne uităm la instituţiile româneşti de la care s-au inspirat moldovenii – ANI, CNCD, Consiliul Concurenţei, Autoritatea pentru Achiziţii Publice, Ministerul Dezvoltării Regionale –, este vorba despre exact angrenajul instituţional creat în România prin integrarea europeană. Dar toată această efervescenţă nu trece Nistrul.
Cum vede Moscova p
