Datoria externă a României a urcat anul trecut la 98,6 miliarde de euro, fiind în creştere cu 6,6% faţă de nivelul din 2010, respectiv cu 21% comparativ cu 2009.

De la începutul crizei, România s-a îndatorat la extern cu peste 26 mld. euro.

Plăţile de dobânzi şi de principal făcute anul trecut în contul datoriei externe totale au însumat aproape 40 mld. euro, în creştere cu 4,5% comparativ cu serviciul datoriei acoperit în 2010, dar sub plăţile de 44 mld. euro făcute în 2009.

Din cauza tensiunilor din zona euro şi a numeroaselor episoade de înrăutăţire a percepţiei de risc atât statul, cât şi firmele private au avut de suportat şi anul trecut dobânzi ridicate la finanţarea externă. Guvernul şi BNR au preferat să nu mai tragă bani de la FMI chiar dacă sunt mult mai ieftini şi au ieşit pe piaţa externă pentru a arăta că România este capabilă să se finanţeze din surse private.

Din totalul datoriei externe a României pe termen mediu şi lung, partea contractată sau garantată de stat s-a ridicat la 21 mld. euro, reprezentând 21,3% din datoria externă totală. La sfârşitul lui 2008 datoria externă asumată de stat era de sub 11 mld. euro, reprezentând mai puţin de 15% din datoria totală. Mai mult de jumătate din creşterea datoriei externe totale de anul trecut a fost sub formă de datorie pe termen scurt. Această componentă a îndatorării externe - cea mai periculoasă în contextul instabilităţii pieţelor financiare externe - a urcat cu 3,4 mld. euro, până la aproape 23 mld. euro. Astfel, ponderea datoriei externe pe termen scurt a ajuns la 23,3%, reprezentând un vârf al ultimilor trei ani, însă sub recordul de 28,4% înregistrat în 2008 - acela fiind şi motivul principal pentru care România a intrat sub presiunea comentariilor negative ale analiştilor străini.

Această datorie pe termen scurt a înghiţit anul trecut peste 60% din serviciul total al da