Numele şters, apăsat, ilizibil.

Urmează. Mi-a citit două poezii frumoase. Plăcerile maturităţii şi mai rafinat, ceva barbian cu absenţa ritmului, a muzicalităţii brutale.

Mi-a arătat apoi un fel de atlas cu "vederi" din lumea infinitului mic.

De unde porneşte arta abstractă, de la imaginile fantastice ale lumii vii şi anorganice, privită la microscop.

De unde şi poezia modernistă.

E necesară o schimbare totală a intuiţiei, o pătrundere mai subtilă a realului...

- Crezi că poeziile mele nu au căldură? - m-a întrebat.

Am ezitat.

- Ba da, i-am răspuns, au un fel de căldură, dar ascunsă - e ca şi cum ai face plajă la stele...

Mi-a deschis şi mie pofta să scriu, - să scriu versuri, - dar Doamne, sunt atât de apăsat şi de obosit....

*

4 noiembrie 1958. (convorbire cu M. Răd. (Mihai Rădulescu, lizibil) o expunere simplă, admirabilă).

Arta abstractă. O dislocare a realului. Şi reintegrarea, restructurarea lui nouă, complexă. Repudierea naturii şi a instinctului imitativ...

Muzica electronică serială. Se renunţă la gamă, la temă, la leitmotiv, la cadenţă, la întoarcere, la variaţii - la toată arhitectura armoniei.

în loc de gamă, se aleg arbitrar 12 sunete şi cu ele se construieşte, geometric, într-o rigoare absolută, - 48 de posibilităţi într-o permanentă înnoire, fără reveniri - totul dominat de o mare rigoare matematică în care spiritul, dezincarnat, atinge esenţa numerelor.

Muzica se realizează mecanic prin circuite electrice - compozitorul poate să controleze sunetul - nu mai există interpretare dirijorală - se pot imita instrumentele, pianul, vioara, vocea omenească cu amplitudini infinite, - sau se pot crea sunete noi - ceva demoniac - reintroducerea zgomotului ca element muzical - megafoane care emit sunt instalate pe princ