„Divortezi??! Ce bine!!.. Ne temeam ca ai cancer”, jubileaza un coleg in fata lui Cal Weaver (Steve Carrell) pe care nevasta (Julianne Moore) l-a anuntat de curand ca vrea sa divorteze. Cam asta e genul de umor care face din „Crazy, Stupid, Love” o comedie romantica peste media obisnuita.
Poate de vina e faptul ca regizorii filmului, Glenn Ficara si John Requa, sunt relativ noi in business (au mai facut un lungmetraj in 2009, „I Love You Philip Morris”, cu Jim Carrey si Ewan McGregor), sau mai ales faptul ca Dan Fogelman le-a livrat un scenariu mai bine lucrat decat cele din alte filme de gen, cu personaje mai consistente, cu replici mai istete si – slava Domnului! – cu umor.
Umor reconfortant dupa tonele de maculatura pe care le-am inghitit pana acum. Filmul ramane peste medie chiar si dupa ce structura pe care e construit incepe sa se clatine.
„Crazy, Stupid, Love” pleaca din blockstarturi pe mai multe planuri. Un cuplu - Cal si Emily -, ia cina iar Emily ii arunca lui Cal, pe nepusa masa, chestia cu divortul. In drum spre casa, Cal incearca sa evite confesiuni de genul „M-am culcat cu David Lindhagen pentru ca relatia noastra nu mai evolua” si, pentru ca Emily nu tace la amenintari, sare din masina din mers.
Nu, nu pateste nimic. Dar sotii ajung acasa unde unul dintre copiii lor, Robbie, care are 13 ani, tocmai ii facuse o declaratie de dragoste bonei Jessica (cu patru ani mai mare ca el), spunandu-i in plus ca la ea se gandea atunci cand l-a prins in dormitor facand, ma rog...
Pe al treilea plan vedem cum doua prietene, Hanna (Emma Stone) si Madison (Julianna Guill) sunt acostate intr-un bar de un blond chipes pe nume Jacob (Ryan Gossling) care vine cu texte la modul „De o ora nu-mi pot lua ochii de la tine”. Hanna rade, nu spune nimica. Ba, de fapt, il ia peste picior si pleaca.
Cand iti spui ca