Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a lansat ieri în dezbatere publică normele metodologice pen­tru aplicarea Legii 298/2008 privind reţinerea da­te­lor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de co­mu­nicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, cunoscută şi ca Legea Big Brother. Iniţiativa vine după ce o coaliţie de organizaţii guvernamentale a anunţat că va ataca în Justiţie actul normativ. Speriat de impactul pe care l-a avut intra­rea în vigoare a Legii 298/2008, ministerul a vrut să dea dovadă de transparenţă, o transparenţă ce seamănă mai mult a praf în ochi. Demersul ministerului este inutil, în con­di­ţi­i­le în care aces­te norme sunt extrem de tehnice, destinate spe­cia­lişti­lor în domeniu şi nu vizează chestiuni fundamentale precum le­gea în sine, ce reprezintă o intruziune în dreptul la viaţă pri­vată şi care a stârnit critici din partea opiniei publice. E inu­til şi în condiţiile în care consultarea publică va fi făcută doar de formă, nu şi pentru a se ţine cont de observaţiile făcute. În plus, legea şi normele trebuiau dezbătute public împreună şi nu la o distanţă de doi ani. Există şi o veste bună. Normele de aplicare a Legii Big Brother intră în vigoare în 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Cum aceste norme abia au fost lan­sa­te în dezbatere, teoretic ne mai putem bucura de puţină libertate.

Ministerul Comunicaţiilor a publicat ieri pe site-ul propriu proiectul normelor metodologice pentru aplicarea Legii Big Brother, spre a fi dezbătut public. Înşiruirea de condiţii tehnice nu modifică însă în nici un fel esenţa actului normativ, iar lansarea dezbaterii publice este doar praf în ochii cetăţenilor. Mai mult, normele impun operatorilor ca prin camera de monitorizare a convorbirilor să nu treacă nici o ţeavă de gaze, dar nu spun nimic despre sistemul