Amicalul România – Uruguay de astă-seară (20:30, Naţional Arena) poate fi privit şi dintr-o altă perspectivă. Ca o revanşă a selecţionerului Victor Piţurcă în faţa unei naţionale din rândul căreia făcea parte în urmă cu 25 de ani omul care i-a răpit, la Tokyo, pe 14 decembrie 1986, Cupa Intercontinentală (0-1 cu River Plate). Atacantul argentinienilor, uruguayanul Antonio Alzamendi (56 de ani, 1,75 m), avea pe atunci 30 de ani (era titlular în prima reprezentativă) şi a marcat unicul gol al meciului, profitând de o eroare în lanţ a steliştilor.
ProSport a stat de vorbă cu trei dintre jucătorii de atunci ai echipei antrenate de Anghel Iordănescu pentru a vă introduce în atmosfera unui meci, în care un urugayan a devenit călăul Stelei. Demarează Mihail Majearu: „Noi nu prea cunoşteam niciun adversar de la River Plate, deci nici pe Alzamendi. Veneau din alt fotbal, n-aveam acces la informaţii şi nu ştiam cât de „fotbalist” ar fi acest uruguayan. El a ieşit în evidenţă prin acel gol şi neavând alt criteriu, decât cel al golului, i s-a acordat lui premiul, maşina! Vă daţi seama, fiecare dintre noi se gândea să joace bine să ia premiul, dar poate a fost mai bine aşa, ne-a luat o grijă de pe cap! Dacă ar fi primit unul dintre noi Toyota, ieşeau alte poveşti. Trebuia să aibă grijă unde o pune, ce face cu ea... şi tot aşa...”.
Revanşa lui Balint
În acel meci, Gabi Balint n-a reuşit să-i scuture plasa lui Pumpido. Patru ani mai târziu, la Coppa del Mondo, şi-a luat revanşa marcând în poarta lui Goycoechea, rezervă în finala de la Tokyo. „Alzamendi evolua pe postul de extremă dreaptă, dar nu era genul de jucător care să facă diferenţa într-un meci. N-aş putea să-l compar cu o vedetă actuală a Uruguayului pentru că fotbalul s-a schimbat foarte mult în ultimii 25 de ani. La acea finală, el a profitat de un moment de neatenţie al nostru. Au ex