Obtinerea celei mai banale informatii cu caracter public de la Ministerul Culturii si Cultelor, sub "domnia" ministrului Razvan Theodorescu, se transforma, de cele mai multe ori, intr-un adevarat Obtinerea celei mai banale informatii cu caracter public de la Ministerul Culturii si Cultelor, sub "domnia" ministrului Razvan Theodorescu, se transforma, de cele mai multe ori, intr-un adevarat calvar mancator de nervi si timp. Daca indraznesti sa ceri date care, in mod normal, ar trebui sa fie accesibile oricui, pe site-ul de internet al institutiei, caci privesc felul in care sunt cheltuiti banii din impozitele nostre, esti trimis "de la Ana la Caiafa", si numai bruma de relatii personale pe care le mai ai prin minister te ajuta sa intri in posesia informatiilor mult dorite. Functionarii vremelnici ai unei institutii transformate in minister al secretomaniei ascund cu obstinatie, an de an, date pe care legea ii obliga sa le faca publice. Ca si cum singura lege de care asculta este "omerta" (legea tacerii la mafiotii), functionarii nostri tin departe de ochii muritorilor de rand "detalii nesemnificative" cum ar fi Planul National de Restaurare - pentru care sunt alocate zeci de milioane de dolari anual, componentele comisiilor de prin minister - care dispun de bani publici, lista specialistilor si expertilor atestati in domeniul patrimoniului etc. Ultima aventura de acest fel, in care ziaristul curios s-a vazut tarat, a privit lista revistelor culturale subventionate din bani publici, in anul 2004, conform Legii promovarii culturii scrise. Desi lista revistelor subventionate fusese elaborata de ceva vreme si inregistrata la MCC pe 21.06.2004, ea nu a fost facuta publica cum ar fi fost firesc, ci a fost pusa la pastrare, pentru fezandare probabil, intr-unul din fisetele ministerului. Desi cuprindea 114 reviste de cultura, carora le-a fost alocata, in total, o suma de 7,66