O serie de proiecte extrem de importante se află astăzi în desfăşurare în România. Revizuirea Constituţiei, regionalizarea ţării, acordul cu FMI sunt numai cele mai vizibile dintre ele. Efortul pentru reforme al actualului Guvern ar trebui să fie apreciat.

Şi totuşi, mie îmi provoacă doar o serie de nelinişti. După preluarea puterii de către USL, a început un proces de schimbare în toate măruntaiele aparatului de stat. Tradiţionala împărţire a ciolanului a cunoscut însă un element nou: lupta pentru Justiţie. Am aflat chiar de la Dan Voiculescu faptul că Puterea nu poate fi completă decât atunci când ai controlul Justiţiei. Iar vechea Constituţie se pare că - departe de a fi perfectă - dă o serie de bătăi de cap actualului regim fiindcă este clădita în spirtul separării puterilor în stat.

Iar cei care au „sponsorizat“ duoul Ponta-Antonescu sunt în mod evident nostalgici ai timpurilor când exista un singur partid care tăia şi spânzura în orice tribunal din ţară. Iată de ce controlul Parlamentului asupra judecătorilor, deşi este dorit de politicieni, ar trebui să fie respins de cetăţenii cu drept de vot. Asta e miza cea mare a demersurilor antonesciene, nu căsătoriile homosexuale sau interzicerea ateilor de a ajunge preşedinţi de ţară, chestiuni frivole şi demne de dezbateri la emisiunea lui Capatos, al căror singur rost este acela de a aduce masele la urne. Într-o altă cameră, independent de jucăria lui Crin, se joacă Monopoly-ul lui Dragnea.

Spre deosebire de primul caz, în care competenţa celor care propun forma legii este destul de îndoielnică, în cazul „baronului“ care şi-a băgat secretara în Parlament nu experienţa şi cunoştinţele lipsesc. Dimpotrivă, omul este uns cu toate alifiile obţinerii de fonduri regionale de la administraţia centrală. Inclusiv pentru folosul propriu, din moment ce este singurul (din câte cunosc eu) cetăţean al R