Rasta, cuvant cunoscut si folosit indeobste ca adjectiv invariabil, in sintagma "coafura rasta" (celebra mai ales datorita coditelor incalcite ale cantaretului de muzica reggae Bob Marley), este abrevierea lui rastafari(an).
Dincolo de nivelul cunoasterii grabite si superficiale, care asociaza rastafarianismul cu suvitele incolacite, cu muzica reggae, cu Jamaica si cu fumul gros de cannabis, dincolo de flecustetele de tip rasta, in culorile tricolorului etiopian (rosu, galben, verde), pe care comerciantii, cu simtul oportunitatii care ii caracterizeaza, le scot la vanzare, rastafarienii merita cateva clipe de atentie. Istoria rastafarienilor si a rastafarianismului coboara spre inceputul secolului XX, cand eroul national jamaican Marcus Garvey, orator, jurnalist, activist politic, cunoscut ca "Moise de culoare", si-a propus sa uneasca negrii din toata lumea si sa provoace revenirea urmasilor de sclavi din America pe pamanturile strabunilor africani. Era vremea lui Lenin si a lui Gandhi, iar sionistii incepusera sa emigreze in Palestina. Se profetise incoronarea, in Etiopia (stat independent intr-un continent colonial), a unui rege care avea sa conduca rasa neagra spre libertate, iar Garvey a introdus prorocirea in discursurile sale. In 1930, cand Ras (in amharica: nobil, duce) Tafari Makonen (conform versiunii oficiale, descendent in linie directa al regelui Solomon si al reginei din Saba) era incoronat, in Abisinia, rege al regilor, sub numele de Haile Sellasie (in traducere: Puterea Treimii), profetia parea a se fi implinit, jamaicanii vazand in el pe Mantuitorul rasei negre. (In 1966, cand a facut o vizita in Jamaica, Haile Selassie, intampinat la aeroport de o suta de mii de rastafarieni, a tinut sa declare, imediat ce a coborat din avion, ca nu este Mesia, dar a fost acoperit de vuietul multimii...) Rastafarianismul nu este o religie propriu-zisa, ci