Mutilare sau interventii necesare pentru cresterea calitatii vietii? Vulnerabilitatea parintilor sau egoismul acestora? E normal ca un aparator al sanatatii, un medic care a depus, e adevarat, formal, "Juramintul lui Hipocrat", sa aprobe un astfel de "tratament"? In ce masura parintii sint cei care iau cea mai buna decizie pentru copiii lor? Sint copiii cu dizabilitati cu ceva mai prejos decit cei care au avut sansa unei vieti normale? Sintem cu totii pregatiti sa infruntam tot ceea ce ne rezerva viata? Sint intrebari la care "ingerul de pe perna" nu are sansa sa ne raspunda, traind intr-un univers al sau, unul creat de propriii parinti. "Ingerul de pe perna" este o fetita pe nume Ashley, nascuta in 1997 in Seattle, cu o afectare cerebrala severa, de cauza necunoscuta, denumita "encefalopatie statica". Parintii au denumit-o astfel intrucit intotdeauna ea ramine cuminte acolo unde este pusa, de obicei pe o perna. Fetita respira singura, doarme, se trezeste, raspunde la stimulii din jur, manifestind bucurie pe chip la acordurile muzicii cintate de Andrea Bocelli, dar, din pacate, nu vorbeste, nu tine capul, nu sta in picioare, nu poate tine in mina o jucarie, se alimenteaza artificial. In anul 2004, cind fetita avea sase ani si jumatate, s-au declansat semnele pubertatii, moment in care medicii si parintii au anticipat ceea ce de obicei urmeaza la copiii cu problemele similare: ei cresc, devin greu manevrabili, pot aparea complicatii la cei imobilizati, declanseaza pubertate precoce (comuna la copiii cu afectare cerebrala severa). In iulie 2004, imediat dupa debutul primelor semne de pubertate precoce, fetita, cu acordul parintilor, a fost supusa la o serie de interventii chirurgicale - histerectomie, in scopul prevenirii menstruatiei, o interventie chirurgicala pentru a preintimpina dezvoltarea sinilor, apendicectomie - si i s-a instituit terapie estrogenica pentru a-