Prognosticul accidentelor vasculare cerebrale (AVC) este foarte variabil şi în raport direct cu severitatea deficitului neurologic iniţial, vârsta şi existenţa unei comorbidităţi asociate. Tratarea acestor cazuri în serviciile de terapie intensivă şi în special utilizarea ventilaţiei mecanice în cursul evoluţiei unui AVC reprezintă, de asemenea, un element de prognostic defavorabil (deces sau handicap sever). Scopul datelor pe care le prezintă dl acad. Constantin Popa presupune un anumit aport în argumentarea ştiinţifică a deciziilor pe care medicii sunt obligaţi să le ia în gravele urgenţe neurologice din AVC. (...)

Prognosticul accidentelor vasculare cerebrale (AVC) este foarte variabil şi în raport direct cu severitatea deficitului neurologic iniţial, vârsta şi existenţa unei comorbidităţi asociate. Tratarea acestor cazuri în serviciile de terapie intensivă şi în special utilizarea ventilaţiei mecanice (VM) în cursul evoluţiei unui AVC reprezintă, de asemenea, un element de prognostic defavorabil (deces sau handicap sever). De altfel, utilizarea ventilaţiei artificiale în aceste situaţii rămâne controversată întrucât datele din literatură sunt foarte variabile şi neomogene. În acest context, deciziile de limitare şi/sau oprire a tratamentelor sunt discutate atunci când supravieţuirea este uneori nedorită, în situaţia gravă a unor leziuni cerebrale ireversibile sau când ele sunt dorite cu orice preţ. Aceste decizii medicale sunt complexe, deoarece se bazează pe o predicţie a handicapului şi a calităţii vieţii, pe date incerte şi suscită numeroase întrebări de etică medicală. Aceste consideraţii se pot asocia recomandărilor propuse de diferite societăţi de reanimare privind criteriile de admisie în serviciile de reanimare şi deciziile de limitare sau întrerupere a tratamentului în faza acută a AVC. Cele prezentate de noi nu