Prostia si celebritatea Cand a inceput Dan Negru cu al lui "Ciao Darwin" sa invadeze micul ecran, multi dintre telespectatori au fost convinsi ca prostia concurentilor era naturala. Prosti pur si Prostia si celebritatea

Cand a inceput Dan Negru cu al lui "Ciao Darwin" sa invadeze micul ecran, multi dintre telespectatori au fost convinsi ca prostia concurentilor era naturala. Prosti pur si simplu adusi pe micul ecran pentru a distra poporul. Cum sunt casting-uri pentru manechine, pentru persoane interesate sa participe la tot felul de concursuri, de ce sa nu fie un casting si pentru prosti? Sau pentru cei care pot sa se muleze cel mai bine pe acest rol? Si atunci se ia o emisiune, se ordoneaza participantii in doua tabere adverse (de la amante si neveste pana la profesori si elevi sau sefi si subalterni) - ca sa nu se simta discriminat nici un posibil telespectator - si se asteapta momentul culminant, anume "intoarcerea in timp" pentru a-si da fiecare masura prostiei. Probabil ca se mizeaza pe faptul ca multi ochi se vor atinti in acel moment pe micile ecrane, pentru a rade de prostia celorlati, pe principiul "daca asta e mai prost decat mine si nu numai ca reuseste sa supravietuiasca, dar mai apare si la televizor sa-l vada toti, inseamna ca eu sunt geniu". Interesant este ca la aceasta emisiune sa fii prost nu e nici un fel de rusine, ba chiar o mandrie. Cu cat spui o tampenie mai mare, cu atat rasul tau tamp e completat mai cu foc de rasetele si aplauzele celor prezenti. Cu cat te apropii de un raspuns corect, cu atat esti privit cu mai multa ostilitate si dezinteres, asemeni unuia care a inalcat regula jocului. Nu ca cineva s-ar grabi sa dea un astfel de raspuns, chiar atunci cand acesta ar putea fi obtinut si de la un copil de trei ani. Conventia unanim acceptata este aceea a unei idiotenii maxime. Nu se vede nici un fel de remuscare pe fata cuiva care to