În fine, i-a picat fisa şi lui Reghecampf sau, mai degrabă, abia acum şi-a luat inima în dinţi şi a recunoscut ceea ce ştia tot satul, numai el se prefăcea că nu vede. Steaua a dezamăgit din nou. Steaua din colecţia de toamnă 2013 abia dacă mai aduce – parţial chiar şi la tricouri – cu echipa fâşneaţă şi vânjoasă din primăvară. Un egal cât o înfrângere cătrănită cu Corona l-a pus pe gânduri pe Reghe. "Trebuie să schimbăm foaia cu anumiţi jucători".

Picajul unora e abrupt şi aproape inexplicabil. Atunci când ratezi un voleu în maniera în care a făcut-o sâmbătă Tănase la Braşov nu ai altceva de făcut, vorba fotbaliştilor, decât să-ţi rupi legitimaţia de joc. Mai cu o şerpuire de amorul artei undeva în bandă, mai cu un şut îndrăzneţ şi şiret de la distanţă, mai cu o pasă bine meşteşugită la întâlnire, până la urmă Tănase o scotea la capăt meci de meci în campionatul trecut. Vorba unui mucalit, azi parcă locul său ar fi mai degrabă la Poarta Albă a fotbaliştilor. Să schimbăm flancul, din stânga către dreapta. Închipuiţi-vă că aveţi în faţă una dintre paginile Pif-ului copilăriei cu două poze ale lui Adi Popa şi cu invitaţia de a descoperi zece asemănări între cele două imagini. Exceptând acelaşi nume înscris în foile de joc aproape nimic nu se mai suprapune între cele două fotografii de la un campionat la altul. La naţională a cochetat chiar şi cu umorul involuntar. Discuţia poate continua în acelaşi registru şi cu Latovlevici, şi cu Bourceanu, şi cu Szukala. Adunaţi fac de-o jumătate de echipă. Pe cine să mai mire atunci că Steaua de acum seamănă, dar nu răsare cu Steaua din primăvară?

Dovada vie şi de necontestat de generaţii că fotbalistul nostru e cam de unică folosinţă. A rupt gura târgului un sezon, prin cine ştie ce miracol eventual două, după care trăieşte din amintir