„Discursul lui Barack Obama în faţa Porţii Brandenburg din Berlin a început într-un mod relativ ciudat şi a continuat devină şi mai mult de atât“, consideră jurnalistul american Christopher Caldwell, într-un articol publicat în Financial Times. Editorul-şef al publicaţiei Weekly Standard şi analist politic pentru Financial Times, Caldwell realizează o analiză comparativă între Barack Obama şi fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov.

„La fel ca unul din viitorii gineri dintr-o comedie Hollywoodiană, preşedintele american şi-a invitat gazdele să se facă comode în propria lor casă. „Este aşa de cald şi bine aici încât îmi voi da jos sacoul“ a început el, „şi orice doreşte să facă acelaşi lucru, simţiţi-vă liberi să faceţi asta.“ El s-a adresat mulţimii cu apelativul „Berlin“, ca un star rock. În SUA un astfel de gest ar fi fost foarte informal. Iar în afară a fost necivilizat. Obama este confuz despe ce este potrivit să facă cu publicul din ţara sa şi ce este corect să facă cu cel străin. Iar acest lucru se întâmplă pentru că, deşi pare ciudat, este confuz în ceea ce priveşte rolul său.“ scrie Caldwell în articolul său.

„Preşedintele Obama a oferit o semnificaţie coerentă despre marşul spre libertate – dar nu şi despre marşul spre libertate al propriului său popor. A făcut aluzie la Immanuel Kant, „care ne-a învăţat că libertatea este dreptul din naştere al unui om şi îi aparţine datorită umanităţii sale“- deşi SUA deja avea constituţia ei şi legile despre drepturile omului la momentul în care filosoful german publica aceste cuvinte în 1796. Obama a menţionat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deşi marea ameninţare germană la adresa drepturilor omului dispăruse deja la momentul promulgării ei, în 1948. În plus, el a vorbit în umbra predecesorului său, John F. Kennedy, care a ţinut celebrul discurs de 9 minute „Ich bin ein Berliner“, acum 50 de ani. A