Oficialii Stelei nu mai trimit bodyguarzii după jurnalişti, trimit jurnaliştii după bodyguarzi.
Pe 10 octombrie, oficialii, staff-ul tehnic şi jucătorii Stelei intrau în silenzio stampa “pe termen nelimitat”, adică pînă pe 26 octombrie, cînd finanţatorul clubului le-a ordonat să-şi smerească relaţia cu mass-media. N-a fost o “silenzio stampa” clasică. A fost mai degrabă un ambiţios exerciţiu de concizie. Jucătorii răspundeau ca sfincşii, cu “Da” sau “Nu”, la întrebările de după meci. Pe lîngă refuzul de a formula propoziţii, şefii roş-albaştrilor au decis să interzică accesul presei la amicalul cu Sheriff Tiraspol.
Istoricul ciocnirilor dintre oficialii Stelei şi reporteri este cuprinzător. Numai în acest an, s-au consemnat: un strîns de gît, multiple contuzii, nişte înjurături, un telefon confiscat de bodyguarzi. Părţile vătămate au fost, invariabil, jurnaliştii, iar părţile provocate - Reghecampf şi Mihai Stoica.
Duelul cu Astra a avut un efect neaşteptat: i-a vindecat pe cei doi de alergia la presă. Ambii au avut revelaţia că a patra putere are şi aspecte utile. “Aş vrea ca presa să însoţească suporterii noştri!”, a spus alarmat managerul Stelei. Nu se mai teme că faptele vor fi deformate, că realitatea va suferi mutaţii feroce în paginile ziarelor. Are o încredere nemărginită în mass-media. Şi se miră candid: “E incredibil unde s-a ajuns!”. Ba e destul de credibil. Era chiar foarte probabil să se ajungă aici. Un pumn azi, o jignire mîine, o scandare rasistă poimîine. Şefii Astrei de unde se inspiră cînd “apelează la tot felul de tertipuri”? Din fotbalul englez?
Nu, nu merge aşa, tu să dai primul şi apoi tot tu să te miri. Să pui bodyguarzii să confişte telefoanele jurnaliştilor, apoi să spui că nu sînt bodyguarzii tăi, au sărit gardul de la vecini. Să garantezi în faţa jandarmilor un banner care omagiază un criminal şi apoi să te minunezi
