Daca marea problema a integrarii Romaniei in UE este agricultura, marea problema a integrarii agriculturii romanesti in agricultura europeana este, fara indoiala, scoaterea in afara circuitului agricol propriu-zis a circa 2­-3 milioane de oameni, caci in mod precis nu poate spune nimeni. Si nu poate spune nimeni pentru ca, pe de o parte, nu se stie exact cati oameni lucreaza acum in agricultura romaneasca, iar, pe de alta parte, nu s-ar putea preciza de acum la ce niveluri se va realiza o compatibilizare minima, structural vorbind, a agriculturii romanesti cu agricultura europeana, mai ales ca aceasta din urma se va afla ea insasi intr-un proces de restructurare, printre altele, urmand ca, sub presiunile timpului si ale unor puternici parteneri comerciali externi (in frunte cu SUA), mecanismele si dimensiunile subventionarii sa se modifice. Ce se cunoaste cat de cat exact este ca, in prezent, 47% din populatia Romaniei traieste la sate, desi populatia (cvasi)nomada de etnie roma trece ca traind la sate doar pentru ca nu are acte de identitate la orase. Dar cati dintre cei din mediul rural muncesc propriu-zis in agricultura constituie o pura aproximare. Populatia de etnie roma apta de munca inscrisa ca traind la sate ajunge sa fie considerata ca lucreaza in agricultura doar pentru ca aici nu exista inregistrari fiscale si contabile, in timp ce in industrie si in servicii asemenea inregistrari fiscale si contabile exista. In plus, o ceata groasa s-a asternut in ultimii ani asupra cifrelor statistice din cauza migratiei masive a romanilor la munca in strainatate, fenomen care, dupa estimari indirecte, inglobeaza indeosebi lucratori ai satelor. Daca ar fi dupa evaluarile statistice cunoscute, pentru ca ocuparea in agricultura sa ajunga la 10% fata de aproape 40% in prezent - deci la un minim de compatibilitate cu procentul de 4% din tarile dezvoltate vechi membre ale UE