Barack Obama e o speranta. A omenirii. Palestinianul, congolezul, americanul si CTP plus restul, mai putin Putin, vad in el un soi de rezolvitor de probleme globale. Se canta despre el, se vorbeste despre el, oamenii ii poarta portretul ca pe sfintele moaste. Deja exista un cult al personalitatii la care vad ca americanii sunt la fel de dedulciti ca oricare neam needucat. Ca dovada ca manipularea functioneaza peste tot la fel, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.
Bono canta, Aretha canta, poporul canta. Barack nici el nu crede ca tot spectacolul asta mediatic, purtat pe toate meridianele, o sa-l ajute. Pot sute de posturi de televiziune sa-i ridice osanale. Daca in trei luni nu face ceva urmat de rezultate in vederea atenuarii crizei economice aceleasi posturi o sa-l faca praf. Daca mai mor cateva sute de soldati prin razboaiele deja in desfasurare o sa-i scada sustinerea in acelasi ritm ca scaderea popularitatii lui Bush.
Sperantele palestinienilor sunt iluzii, pana nu ajung ei la concluzia ca a trage cu bombardele in capul israelienilor e o tampenie, nici Obama nici altcineva nu-i poate ajuta sa traiasca o viata normala. Pana Africa nu trece de mentalitatile tribale nu o sa evolueze, Obama nu poate opri luptele fratricide.
Si daca CTP doreste in Romania un presedinte ca Obama tin sa-i spun ca am avut, Emil Constantinescu.
Americanii nu pot pleca din Irak sau Afganistan cum pleaca un grup de navetisti acasa. Poate Obama sa spuna orice, US sunt un sistem cu o inertie enorma, cu scopuri pe zeci de ani inainte. In politica pe termen lung a US Obama e doar un factor de moment, poate modifica doar mijloacele, nu poate schimba scopurile.
Pana una, alta, Obama este o imagine, a schimbarii, doar o imagine. Inca nu a schimbat nimic. Doar sumele pe care contribuabilul american le-a platit pentru investitura, in vreme de criza. Dov
