Vara atât de fierbinte şi uscată a acestui an este parcă decupată aidoma din primele versuri ale lui Labiş: “Seceta a ucis orice boare de vânt/Soarele s-a topit şi a curs pe pământ/A rămas cerul fierbinte şi gol/Ciuturile scot din fântână nămol!”
Aţi recunoscut, fără îndoială, aceste zguduitoare versuri cu care debutează “Moartea căprioarei”.
Zilele acestea din prima decadă a lunii lui Cuptor au fost marcate de noi şi numeroase accidente colective datorate acelui amestec exploziv: alcool, viteză turbată, manevre imprudente, ieşire în décor, percutarea maşinii de corpul unor oameni, ziduri, stâlpi, copaci!
Tatăl unui tânăr de 22 de ani, cu lacrimile înnodate în barbă, ucis de propria nebunie în cokpitul maşinii primită în dar de la părinţi, ca unic moştenitor şi, sperau ei, ajutor şi sprijin, la anii neputinţei lor, îşi exprima durerea la vederea corpului zdrobit al unicului copil: “Măi copile, ţi-am spus să fi atent cu viteza, să ai mare grijă,măi copile!” Băiatul lui se întorcea de la o nuntă spre dimineaţă. Băuse ceva, se distrase binişor, era încă sub influenţa serioasă a alcoolului şi dorea neapărat să-i dovedească amicului din cealaltă maşină că a lui era mai rapidă, mai sigură înclusiv în curba de care se apropiau. Imaginile prelevate de una dintre camerele de luat vederi din zonă arată clar momentul în care maşina “lu’băiatu lu’ tata” dublează, prin depăşire, dincolo de linia continuă, cealată maşină, după care la tentativa de reamplasare pe dreapta, derapează şi, cu laterala mătură carosabil şi spaţiul verde de lângă acesta, spluberând un biet om care mergea liniştit pe acest petec de verdeaţă pentru a permite văcuţei să pască. Amănunt extrem de important, omul victimă şi văcuţa acestuia, altă victimă a nebuniei celui de la volan erau pe zona verde, dincolo de carosabil sau în afara carosabilului! Om şi animal sunt ucişi, apoi o altă m
