Cu sase ani in urma, intr-o dimineata de septembrie, ca si cum cineva ar fi reusit sa transforme in realitate versul "September, the cruelest of months" (septembrie, cea mai cruda dintre luni), in creierul mic al paradisului postistoric, coplesit de tihna si bunastare, care devenise Occidentul in versiunea sa hiperbolica, a izbit o naprasnica maciuca. Din lumea kantiana a "pacii eterne", omenirea partii multumite a planetei a derapat in ringul brutal controlat de Hobbes. In istoria gandirii, in mod impropriu si grabit, germanul Kant trecea drept mesagerul naiv al impaciuirii definitive, iar englezul Hobbes gladiatorul neinduplecat al luptei nesfarsite pentru putere.
Caderea in realitate are cateva date. Mai intai, calculele mortii, doar la New York. Aici au pierit in dimineata zilei de 11 septembre 2001 2.749 de oameni. Dintre acestia, 147 au fost pasagerii si membrii echipajelor din cele doua zboruri. In turnurile gemene se aflau nu mai mult de 600 de persoane pe etaj, suficient de aproape de impact ca sa moara instantaneu. Au mai murit alti 412 oameni, dintre salvatorii veniti la locul dezastrului. Peste 1.500 de barbati si femei au supravietuit exploziilor, dar au ramas blocati la distante de pana la 20 de etaje de locul loviturilor. Mai exista sutele de mesaje disperate si insufletite trimise de-a lungul celor 102 minute, de catre cei 1.400 de barbati si femei care au luptat pentru viata la World Trade Center (vezi marturiile zguduitoare din cartea ziaristilor Jim Dwyer si Kevin Flynn, "102 minute. Povestea nespusa a luptei pentru supravietuire din interiorul turnurilor gemene", tradusa si in limba romana, in 2006, la Editura Nemira).
Atentatele de la New York si Washington de acum 6 ani au deschis seria unor intamplari care alcatuiesc, neintrerupt, pana astazi, secventele razboiului impotriva terorismului. S-a spus ca islamismul jihadi