Prostiile debitate cu imperturbabila seninatate s-au inmultit intr-o proportie alarmanta. Iar ele vin din partea celor care trebuie sa corecteze, sa indrepte erorile altora, sa astupe nestiinta celor care de la ei cauta o licarire de stiinta. Ca sa nu o mai lungesc, am sa deconspir citeva dintre nazbitiile comise de unii dintre candidatii la titularizare. Ma laudam eu saptamina trecuta cu ce am de gind sa fac in aceasta vacanta, dar se pare ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din tirg. Asa ca, pina sa dezertez oportun catre Dobrogea, mi-am mai indeplinit o indatorire nu neaparat placuta: am facut parte dintr-o comisie de evaluare a concursului de titularizare. Am corectat, mai pe romaneste, vreo 200 de lucrari ale celor care sint sau doresc sa devina profesori. Nu e vorba, sint imun la tot felul de gafe, doar am citit si am notat mii de lucrari la viata mea. Problema este ca, de data aceasta, cei care candidau erau profesori, adica tocmai cei care au nobila misie de a-i invata si pe altii. Asa ca, de data aceasta, "perlele" peste care am dat nu m-au mai amuzat, ci m-au enervat si m-au intristat. Subiectele au fost mai mult decit accesibile (un eseu structurat despre un basm cult, plus citeva cerinte banale la gramatica si la metodica): cred ca un elev bun de clasa a X-a nu ar fi avut probleme sa le rezolve onorabil. Doar ca, uneori, un absolvent de facultate este mai nepregatit decit un elev de la jumatatea ciclului preuniversitar. Sa se inteleaga: au fost, fireste, si lucrari foarte bune, si multe altele acceptabile. Doar ca prostiile debitate cu imperturbabila seninatate s-au inmultit intr-o proportie alarmanta. Iar ele vin, repet, din partea celor care trebuie sa corecteze, sa indrepte erorile altora, sa astupe nestiinta celor care de la ei cauta o licarire de stiinta. Ca sa nu o mai lungesc, am sa deconspir citeva dintre nazbitiile comise de unii dintre