Campania "Oraşul de vis" a ajuns aproape de final. De astăzi, timp de o săptămână, vom descoperi Timişoara, unul dintre municipiile alese să participe în această competiţie originală care va arăta oraşul din România în care este cel mai bine pentru a trăi.
Aşa cum am obişnuit deja cititorii EVZ, în fiecare luni, campania "Oraşul de vis" oferă o întoarcere în trecutul oraşelor aflate în competiţie, înainte de a afla care este situaţia din prezent şi perspectivele de viitor.
"Spiritul Timişoarei"
În anul 1342, Timişoara este atestata în documente ca Civita (oraş) şi până la mijlocul secolului XVI devine un însemnat centru de rezistenţă antiotomană de unde pornesc, în 1396, cruciaţii europeni. După ce o bună perioadă a constituit un bastion important pentru apărarea civilizaţiei creştine în anul 1552, cetatea Timişoara se va preda otomanilor care transformă cetatea în centrul unui beylerbeylik, cu rol de pivot în strategia de păstrare a dominaţiei asupra pustei ungare şi Ţărilor Române.
În urmă luptelor dintre Imperiul Habsburgic şi cel Otoman, Timişoara şi Banatul sunt eliberate de sub ocupaţia turcilor, în 1716, de către prinţul Eugen de Savoya, moment în care Timişoara începe să privească spre vest. Oraşul devine domeniul coroanei Habsburgice, condus de o administraţie militară avându-l ca guvernator pe Contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie. Contele Mercy a avut un rol deosebit în construcţia noii cetăţi a Timişoarei, a palatului de reşedinţă a guvernatorului, a cazărmii Transilvania (care, cu o lungime de 483 m, era clădirea cea mai lungă din Europa în epoca respectivă), precum şi a unor şcoli, spitale, biserici şi monumente.
În paralel, a început construcţia şi dezvoltarea rapidă a industriei şi a fabricilor şi organizarea satelor şi comunelor. Colonizarea satelor din Banat cu şvabi, slovaci
