Duminica, 6 iulie, ora 19, in Sala Mare a Teatrului "Luceafarul" a avut loc, pentru prima data la Iasi, reprezentatia unei productii regizate de Andrei Serban. Este vorba despre Spovedanie la Tanacu, realizat in cadrul Academiei Itinerante "Andrei Serban", o initiativa a Institutului Cultural Roman din New York si a Ecumest. Spectacolul a putut fi prezentat la Iasi gratie programului "RezidentArt". La trei ani si citeva zeci de kilometri distanta de exorcizarea prin moarte de la Tanacu, duhurile celor napastuiti de aceasta terifianta tragedie s-au intrupat pe scena mica a Teatrului "Luceafarul" din Iasi, in chipul cel mai aievea cu putinta. A fost acolo duhul cel bun al maicutei Irina Cornici, dar si duhul ei cel rau, posedat de diavol sau mai degraba de schizofrenie, daca nu cumva de singuratatea si nefericirea unei copilarii chinuite la casa orfanilor, transformata intr-o memorie traumatizanta careia copila avea sa-i cedeze. A fost si parintele Corogeanu, acest idol al sarmanilor din satele sarace de pe dealurile seci ale Vasluiului, care-si ineaca napasta ori in tuica de prune, ori in misticism. Reconstituirea Tragedia de la Tanacu s-a repetat pe scena de la Iasi (unde Academia Itineranta "Andrei Serban" a facut, la invitatia Oltitei Cintec, cel de-al patrulea popas dupa Plopi, in Apuseni, New York si Bucuresti) cu autenticitatea purificatoare, exorcizatoare, cu care ar pune-o in scena un tamaduitor al mintii. E ca si cum Andrei Serban ar fi fost in postura unui psihiatru care opteaza, intr-un efort ultim de vindecare, pentru terapia prin soc, prin reconstituirea la milimetru a situatiei traumatizante, silindu-si personajele sa ii faca fata a doua oara. Aproape ca te astepti ca, la final, sa se intimple minunea ca viata sa revina la normal, iar oamenii aceia napastuiti sa se curete de spaime, de moarte si de nefericire. Iar acest lucru parca se si petrece atunci c