Oamenii sfinţi ai Indiei nu se opun progresului şi îl privesc cu amuzament Încă de când au fost descoperiţi de trupele lui Alexandru cel Mare, oamenii sfinţi ai hinduismului i-au Oamenii sfinţi ai Indiei nu se opun progresului şi îl privesc cu amuzament Încă de când au fost descoperiţi de trupele lui Alexandru cel Mare, oamenii sfinţi ai hinduismului i-au fascinat pe europeni. Chiar şi în India, modul lor de viaţă este adesea greşit înţeles, în ciuda faptului că strădaniile lor se bucură de respectul tuturor. Unii dintre ei sunt veneraţi precum zeii, în timp ce alţii stârnesc rumoare şi sunt priviţi cu teamă de oamenii obişnuiţi, pentru că - fiind asceţi - sunt aspri la vorbă cu cei din jur. Când un Shadu acceptă să fie fotografiat e o zi mare. Se ştie că ei sunt mereu detaşaţi de cele lumeşti, iar tehnica nu-i impresionează decât negativ. Cel care întinde un aparat de fotografiat unui astfel de om, obişnuit doar cu meditaţia, lipsa hranei şi posturile yoga, trebuie să fie avertizat că "sfântul" l-ar putea arunca cu dispreţ, ca pe un lucru spurcat, menit doar să-i strice relaţia cu Shiva. Călugări care se rup de lume Tradiţia asceţilor Shadu se pierde în negura timpurilor. Aceşti credincioşi hinduşi decid, la un moment dat, că trebuie să se rupă de lume, pentru că, aparent, ceilalţi oameni îi împiedică să se elibereze spiritual. Atunci, ei renunţă la tihna vieţii în cadrul unei comunităţi şi se duc să-şi facă bârloguri prin păduri, precum animalele. De cele mai multe ori rabdă cumplit de foame, pentru că - cel puţin la început - nu ştiu să-şi găsească fructe şi să le usuce ca să aibă rezerve tot timpul anului. Sătenii ştiu ce îi aşteaptă pe aceşti călugări în sălbăticie şi, cu mult respect, depun la marginea pădurii alimente şi boluri de ceai îndulcit, pentru acei Shadu aflaţi abia la început de drum. Să fii om sfânt nu e chiar un lucru ieşit din comun pentru hi