Ceream in articolul trecut alternative la o intelegere intre PD-L si PSD. Majoritatea raspunsurilor vorbesc de un guvern minoritar PD-L cu UDMR. Sa ma scuze proponentii acestei alternative daca consider, sincer, ca viabilitatea ei tine de domeniul utopiei si ca argumentele lor ignora adesea si in mod flagrant realitatea. Un coleg de comentarii vorbea de sustinerea ei pe baza de "trocuri facute punctual cu PSD", scrie Doc, pe blogul lui.
Dar PSD abia s-a convins sa sustina aceasta colaborare si a pus conditii peste conditii, inclusiv o reprezentare paritara cu PD-L in administratie si la sefia Camerelor. Asa cum de altfel e si de asteptat tinand cont de scorul electoral al acestui partid.
Ba chiar PSD a pus conditia eliminarii UDMR de la guvernare, ca sa faca guvernul si mai dependent de el. In fata acestei realitati, sa vorbesti de sustinere pe baza de trocuri punctuale cu acest partid e la fel de realist ca pretentia ca guvernul minoritar ar putea fi sustinut de Mos Craciun sau de Sfanta Vineri.
E doar un exemplu de situatie de fapt pe care aceasta alternativa si sustinatorii ei o ignora. Mai departe, s-a demonstrat ca in PSD se afla doua tabere mari in ce priveste colaborarea cu PD-L, una pentru intrarea alaturi de acestia la guvernare, alta care ar fi preferat o apropiere de PNL, fie si in opozitie.
Tabere similare exista evident si in PNL, una care ar fi mers cu PSD, alta care ar prefera un fel de neutralitate anti-sistem, eventual deschisa spre o colaborare in anumite conditii cu PD-L.
Ce ar fi insemnat daca PD-L cu sprijinul presedintelui ar fi mers pe varianta unui guvern minoritar, respingand ambele partide? Puse in fata acestei situatii, e limpede ca disensiunile interne de acolo ar fi disparut. Nu mai poate exista in PSD o tabara deschisa colaborarii cu PD-L dupa ce acest partid a exclus o astfel de
