Intre 19-28 noiembrie, in Grecia, s-a desfasurat cel mai important festival de film din sud-estul Europei – cel de la Salonic, ajuns la editia a 45-a. Un „alt“ TIFF (Thessaloniki International Film Festival): primul de fapt (in ordinea cronologiei si a importantei) si, cumva, „inspirator“ al celui mai bun festival de film de la noi – TIFF-ul de la Cluj... Iata, in cele ce urmeaza, o trecere in revista (sub forma de „mozaic“ alfabetic) a acestei ultime – excelente! – editii, datorata criticilor de film care fac TIFF-ul „de provincie“ salonichez de citiva ani buni (Michel Demopoulos, Dimitris Eipides, Alexis Grivas).
A de la America – marea „vinovata“ a festivalurilor de film (europene si nu numai), din motive de Bush &Co. Aici, la Salonic, au existat doua filme americane (independente, of course!) in afara competitiei – Undertow de David Gordon Green si Sideways de Alexander Payne (membru al juriului), plus semi-retrospectiva Todd Verow din sectiunea „New Horizons“; nu l-am vazut pe primul (debutul in lungmetraj al lui D.G. Green, George Washington, luase un premiu la Salonic 2000 si ma scosese din minti...), pe al doilea l-am adorat (vezi, mai departe, „entry“-ul S!), iar din opera lui Verow am bifat doar ultimul titlu, Frisk (ecranizare dupa Dennis Cooper, care are un scurt „walk-on“ in film), singurul lucru pe care-l pot spune despre acesta fiind: „Verow, you got a problem!“. Problema lui Verow (gay declarat si angajat) e ca face filme proaste, dar cu pretentii; poate ca, daca s-ar axa pe porno-uri fara pretentii, ar fi mai bune. In plus, Verow e de parere (a spus-o la conferinta de presa) ca SUA e „o dictatura“, iar Bush „un fascist“ (refrenul binecunoscut!), pentru ca – ati ghicit – se opune casatoriilor intre gay...
B de la Bergman (Ingmar) – marele maestru suedez octogenar, prezent la Salonic cu ultima sa opera, Saraband (revizi
