Motto: „Tristeţea şi durerea sunt un drept pe care ni l-am câştigat în primul moment în care am ieşit din pântecele mamei, prima noastră răstignire pentru lume”.
Există fizicieni pentru care universul e o hologramă. Ei cred că realitatea obiectivă nu există şi că Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice şi create remarcabil, până la cele mai mici detalii. Steinhardt credea că lumea este “imaginea blurată, distorsionată” a realităţii. De fapt, fără a fi fizicieni, fiecare ne creem propria hologramă şi propria distorsiune a lumii. Dacă nimeni nu poate să se vadă nici măcar pe sine cu adevărat, cum ar putea vedea cu adevărat lumea?
Oglinzile, percepţiile, doctrinele, stereotipurile, sistemele, toate nu fac decât să alimenteze minciuna unei holograme pe care am ridicat-o la rang de realitate şi adevăr cu “a” mare. De fapt, singura care poate dizolva hologramele şi iluziile e suferinţa. Numai că şi ea a devenit în timp o hologramă.
Există o substanţă, AG 256 responsabilă cu transmiterea durerii la creier. Noi, românii, cred că secretăm substanţa asta în cantităţi prea mici, sau prea mari, încât am ajuns să ridiculizăm până şi suferinţa.
Există oameni care ajung la depresie pentru că nu le-a ieşit bine tunsoarea, oameni care pot să plângă pentru o unghie ruptă şi alţii, prea mulţi şi prea sus cocoţaţi în jilţuri care au devenit imuni la orice tip de suferinţă a celorlalţi.
Nici lacrimile umilinţei din ochii unui bătrân, nici disperarea unui bolnav, nici stresul unui mic întreprinzător, nici lehamitea unui agricultor sau a unui funcţionar public nu-i mai mişcă, pentru că AG-ul lor s-a obişnuit să transmită creierului doar propria “durere”: frustrarea că nu au un post şi mai înalt, “suferinţa” că nu au conturi şi mai grase, neputinţa în faţa lipsei de popularitate, respect şi admiraţie pentru ei.
Nu mi-
