Intr-o tara inclinata sa cheltuiasca pentru importuri mai mult decat incaseaza din exporturi, si asta an de an, lupta pentru valuta continua sa fie dura. Dar cum e impartita valuta care e adusa in tara? Intrebare cheie. Inainte de decembrie '89, repartitia se facea potrivit cifrelor de plan. Acum insa impartirea o face piata.
Cine aduce insa valuta in tara? Un timp, cea mai multa valuta era adusa de exportatori.
In consecinta, piata i-a rasfatat si i-a obisnuit sa mizeze pe curs. In anii '90, chiar si in primii ani din veacul XXI, exportatorii au fost pur si simplu subventionati prin cursul de schimb. Din noiembrie 2004, insa, a intervenit o schimbare radicala. Deprecierea leului a incetat sa mai fie un stimulent. Iar exportatorii au fost indemnati sa-si mute gandul de la competitivitatea prin rata de schimb leu-euro la competitivitatea prin calitate.
Piata insasi a cunoscut schimbari relevante. Cu ani in urma, cererea (de valuta, desigur) o dictau importatorii. Dar oferta de valuta depindea de exportatori. Acum insa oferta este determinata si de o multitudine de intrari de capital, in continua crestere. Valuta nu mai vine doar de la exportatori, ci si de la romanii din strainatate, din investitiile directe si din investitiile de portofoliu. In primul rand, aduc valuta bancile. Asa ca leul, dincolo de valoarea lui comerciala, a dobandit si o valoare financiara. Tot mai consistenta.
Totusi, vechile reflexe nu au fost pierdute. Asa ca atat exportatorii, cat si autoritatile care-i reprezinta nu vor sa vada stimularea exporturilor decat exclusiv prin... deprecierea leului fata de euro. Pe termen scurt, acest stimulent mai are efect. Nu insa si pe termen lung. Asa ca e nevoie de alte masuri pentru redresarea exporturilor.
Leul mizeaza si pe valoarea lui comerciala. Asadar, incurajarea exporturilor cere, tot mai mult, o atenta analiza a ca
