Un calcul matematic elementar, bazat pe informatiile disponibile din sistemul energetic, arata ca la nivelul Bucurestiului producatorul de energie termica, Electrocentrale, obtine gigacaloria la un pret de cost de aproape 400.000 lei. In aceste conditii, majorarea cu 56% a tarifelor la caldura nu se sustine economic.

La randul ei, regia de transport a agentului termic, RADET, vinde energie cumparata de la Electrocentrale cu un pret care depaseste cu mai mult de jumatate pretul de productie, din cauza pierderilor foarte mari din retea. Populatia Capitalei suporta toate aceste deficiente din sistem, care, desi sunt cunoscute, nu au fost rezolvate de nici un guvern dupa 1990.

Primaria Capitalei si producatorul de agent termic, societatea Electrocentrale Bucuresti, s-au targuit ca la piata, saptamana trecuta, asupra pretului la agentul termic. Electrocentrale a solicitat o majorare cu 56% a gigacaloriei, respectiv de la 920.000 de lei vechi la peste 1.430.000, primaria a zis va dam, dar nu mai mult de 20%. Ca nu-i de unde.

La prima vedere, ai zice ca ambele parti au dreptate. Electrocentrale trebuie sa-si acopere costurile de productie, care au crescut mult in ultimul an din cauza majorarii preturilor la combustibili, iar primaria are alocata pentru subventii o suma peste care nu poate trece decat cu sacrificarea altor cheltuieli necesare Bucurestiului. La piata, unul cere, altul ofera.

In cazul disputei amintite intervine insa si un al treilea: cetateanul Capitalei, care, mai devreme sau mai tarziu, va plati mare parte din majorarea solicitata pentru gigacalorie. Dar disputa poate lua si turnura politica, dat fiind faptul ca societatea Electrocentrale se afla inca in proprietatea statului. Aspectele economice sunt insa cele care primeaza. Or, aici lucrurile sunt inca in ceata.

Doi se cearta, al treilea plateste