Băsescu: „Nu poţi să desemnezi un prim-ministru care nu are soluţii pentru ţară”.
Dacă astă vară Traian Băsescu a fost laş şi mincinos, combinând trucul ordinar al boicotului cu cvorumul înfipt de CCR pentru a rămâne în funcţie, ce ne anunţă acum că are de gând să facă ţine de altă trăsătură a personalităţii sale, aceea de a fi un scelerat.
Mai întâi, constat că, cu 2 săptămâni înainte de alegeri, T. Băsescu a renunţat să mai ia în considerare posibilitatea unui USL sub 50%. N-a mai pomenit de pretextul stupid că USL nu e partid. A trecut la atacul la persoană: Ponta n-are soluţii, nu poate fi numit. Putea să spună despre Ponta că e un plagiator- lucru perfect adevărat, aşa cum n-am obosit să fiu de părere- că e cel care l-a omorât pe procurorul Panait sau că e prea înalt şi are o nevastă prea blondă. Sau că e copilot.
Nimic din toate astea nu-i dau dreptul lui T. Băsescu, preşedinte, să refuze numirea lui Ponta ca premier, în cazul în care USL are peste 50%.
În acest caz, cetăţenii care votează USL pe 9 decembrie ştiu foarte bine că votează pentru Ponta premier. Electoratul este cel care taxează sau nu tot ce-am zis mai sus, inclusiv incompetenţa lui Ponta, invocată de T. Băsescu. Refuzând numirea candidatului formaţiunii câştigătoare cu peste 50%, preşedintele nu se mai complică cu CCR- practic, invalidează el însuşi votul a milioane de cetăţeni.
Rolul preşedintelui nu este de a-şi da cu părerea despre posibilul premier. În cazul în care distribuţia de voturi în urma alegerilor nu indică un câştigător clar, preşedintele negociază cu partidele un compromis din care rezultă un premier- aşa s-a întâmplat în 2008 cu PDL şi PSD. Dar când Parlamentul este dominat de o majoritate indiscutabilă, ce poate să rezulte din încăpăţânarea preşedintelui de a respinge premierul propus de această majoritate? Orice altă persoană avansată de preşed
