François Weyergans a fost invitat, intre 18 si 20 octombrie, la Lire en Fête, de la Iasi, un eveniment sustinut de Centrul Cultural Francez Iasi si Editura Polirom; autorul francez a citit din cartile sale si a conversat cu cititorii, intr-un program la care au mai participat Laure Hinckel, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Emilian Galaicu Paun. Weyergans este laureatul Premiului Goncourt in 2005, pentru romanul Trei zile cu mama, tradus si in romaneste de Editura Polirom. inainte de plecarea la Paris, François Weyergans a acordat un interviu in exclusivitate cititorilor revistei Observator cultural.
Anuntati adesea cititorilor aparitia cartilor dumneavoastra, mentionati chiar si titlurile si apoi nu se intimpla nimic o buna perioada. Este o strategie? E vorba de dificultatea de a scrie? E poate o presiune din partea editorilor? E altceva?
Nu, nu e nimic din toate acestea, e vorba mai degraba de a asculta, de a ma supune inconstientului meu. Simt dorinta de a scrie o carte si apoi ma las in voia ei, nu ma fortez. Si nu e o strategie la mijloc: sint momente in care imi doresc sa scriu cartea, iar altele in care nu am chef sa o termin. De exemplu, Trei zile cu mama e o carte pe care am anuntat-o destul de devreme, in 2000, voiam sa o termin in vara ca sa poata aparea in septembrie, dar am intilnit o femeie si am trait o poveste de dragoste in vara aceea, asa ca m-am intrebat: ce sa fac? Sa continuu sa scriu sau sa intrerup si sa ma mut pentru doua luni cu femeia aceea? Am preferat sa ma duc sa stau cu ea, parea mai interesant decit sa scriu cartea. Daca terminam cartea, ea nu avea sa stie nimic, putea disparea si...
Cartea putea astepta...
Exact. Dupa aceea, am continuat sa scriu cartea, dar nu prea voiam sa o public, pentru ca e o mare diferenta intre a scrie si a publica. Cind nu publici, oamenii cred ca nu s
