În secolul al XIX-lea, în Bucureşti, vestul Transilvaniei, sudul Basarabiei, Bucovina şi Dobrogea colonişti şi emigranţi germani au răspândit doctrina potrivnică tainei botezului la nou-născuţi
Conform recensământului general al populaţiei din 2002, 0,6 % dintre cetăţenii români (adică 129.937 locuitori) sunt adepţii credinţei baptiste. Foarte numeroşi în vestul României (judeţele Bihor, Arad, Timiş, Caraş-Severin, Sălaj şi Hunedoara), baptiştii au apărut în România încă din secolul al XIX-lea. Atunci s-a răspândit printre români doctrina care consideră că botezul trebuie să fie acordat numai adulţilor creştini ce se căiesc de păcatul originar.
Muntenia, Transilvania, Dobrogea
După propriile socoteli, primii baptişti au sosit la Bucureşti în 1856. Tâmplarul Karl Johann Scharschmidt fusese botezat la Hamburg, de un anume Onken. Împreună cu câţiva apropriaţi, meseriaşul a practicat credinţa din Germania natală. Şi, alături de alţi conaţionali, a întemeiat o comunitate în „oraşul lui Bucur". Din 1865, în Ţara Românească, le-au fost recunoscute drepturile religioase. Moment din care au putut întocmi şi ţine registre de stare civilă. La începutul secolului al XX-lea, în „Micul Paris" au sosit doi predicatori americani. Dintre care unul, Beniamin Schlipf, foarte zelos, a rămas în misiune până în 1922.
Între timp, baptismul apăruse, pe o altă filieră, şi în Transilvania. Infiltrarea a fost mai puternică în părţile Bihorului, Aradului, Timişoarei şi Clujului. Prima biserică baptistă peste Carpaţi a fost înfiinţată în anul 1875, fiind opera croitorului maghiar Novak Antal. Prin convertirea unui grup de reformaţi maghiari, Salonta a devenit un centru baptist important.
În fine, tot în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, baptişti germani s-au stabilit în Dobrogea (la Cataloi) şi în Basarabia (la Tarutino). Biserica germană din sudul Basarabiei a