Lucky Marinescu şi-l aminteşte pe Luigi Ionescu ca pe un om modest, cu un glas cald şi rotund, care îţi mângâia inima.
Un om minunat, sunt primele cuvinte ale artistei despre Luigi Ionescu. "El era deja mare de tot când m-am lansat. N-am auzit de la el nici un cuvânt urât despre colegii lui, nici despre bărbaţi, nici despre femei. El avea o vorbă pe care apoi şi eu am moştenit-o: «Fiecare avem loc sub soare». Şi-a făcut datoria vizavi de cariera lui până la sacrificarea sănătăţii. A avut o mică sensibilitate la plămâni, care s-a accentuat. Era, ca şi acum, la artişti – «hai să mai luăm o ţuică, hai să luăm un coniac, hai de încurajare». A fumat puţin, dar nu mult. Avea foarte multă grijă de glasul lui. Făcea întotdeauna mare succes la Teatrul Constantin Tănase", îşi aduce aminte interpreta.
PE SCENĂ. Au fost un timp colegi la "Constantin Tănase". Apoi s-au despărţit, dar ne-am reîntâlnit, aşa cum le numeşte artista, în "spectacole-şuşe" sau "ciubucuri". "Pe vremea noastră, nu erau şuşele şi ciubucurile plătite, ca acuma, în bani mulţi. Noi mai cântam şi din inimă, mai ales că am prins perioada când în sală era frig, lumea avea mănuşi şi căciuli, iar noi, pe scenă, eram în decolteuri şi inhalam aerul rece. Luigi a fost întotdeauna prezent la meserie, corect, cu un glas frumos. A fost un soţ bun. A avut doi băieţi.", adaugă Lucky Marinescu.
CORECTITUDINE. Majoritatea compozitorilor de seamă ai României au creat piese pentru Luigi Ionescu. Toată lumea i-a scris lui Luigi cu plăcere, pentru că el era foarte corect la repetiţii, era foarte corect la imprimările din radio, spune artista. "Venea cu lecţia învăţată. Şi niciodată nu-şi pierdea omul răbdarea la butoane, iar glasul lui cald şi rotund îţi mângâia inima. Pe vremea aceea se mergea cu cuşetele, cu trenul şi seara eram între colegi, printre care întotdeauna şi Luigi. Era
