Un recent sondaj INSOMAR, efectuat între 20 şi 25 iulie, oferă câteva rezultate statistice care, interpretate, conduc spre concluzii interesante.
Astfel, în topul încrederii conduce Biserica. Urmată de Armată. Până aici nimic nou. Este o încredere stabilă şi, în linii mari, justificată. Surpriza vine pe locul trei, unde Jandarmeria devansează atât Mass Media (!) cât, mai ales, Preşedinţia. Iată deci că Traian Băsescu începe deja să plătească succesul „fulminant” de la Referendum. Iar ambele tabere - presa şi preşedinţia - costurile gâlcevei aproape fără sfârşit - şi fără noimă - dintre ele.
Surpriză şi nu prea, prezenţa Jandarmeriei pe podiumul încrederii românilor. Este aproape unic ca o instituţie din categoria celor considerate represive să câştige simpatie şi încredere. Şi, totuşi, a-cest lucru se întâmplă. Este rezultatul unei acţiuni consecvente în cadrul căreia instituţia şi-a regăsit nu doar locul pe care-l merită, ci şi tradiţia. Pentru că în memoria nu puţinor români, ea stăruie ca unul dintre stâlpii statului democratic pre-comunist, ca un garant al ordinii publice. Poate că această consacrare ar fi venit mai devreme, dacă instituţia nu ar fi fost încărcată cu o ereditate dubioasă şi nemeritată. „Vărsată” în curtea Securităţii, sub forma „trupelor”, ea nu a făcut niciodată - sau aproape niciodată - poliţie politică, fiind folosită la paza unor obiective de interes public. Renăscută după Revoluţie, Jandarmeria şi-a recucerit pas cu pas terenul şi atributele.
Ca unică forţă militarizată din actualul Minister al Internelor, ea a parcurs treptele unei profesionalizări constante, dublând şi garantând acţiunea şi eforturile celorlalte instituţii însărcinate cu asigurarea ordinii publice, nu ca un substitut, ci ca un actor cu rol principal.
Nu este de mirare că în aceşti ani, Jandarmeria şi-a câştigat un meritat prestigiu internaţional. Es