Unul din modelele pe care le-am avut în minte alcătuind „Lumea secretă a nomenclaturii” a fost volumul „Albumul rus” al filozofului politic liberal canadian Michael Ignatieff (prinţul Ignatieff, al cărui bunic a fost ultimul ministru de Externe al Ţarului Nikolai II). Sursa: CODRIN PRISECARU
La fel, am fost impresionat de cartea „Reflecţii din Praga” de Ivan Margolius, fiul unuia dintre cei spânzuraţi în toamna anului 1952 în urma monstruoasei înscenări antisemite cunoscute sub numele de procesul Slansky, şi al Hedei Margolius-Kovaly, ea însăşi autoarea unei extraordinare cărţi de amintiri intitulate „Sub o stea nemiloasă”.
Între timp, în vara lui 2012, am citit cartea de amintiri a doamnei Dorli Blaga despre tatăl ei (dar, nu mai puţin, despre acel caz, probabil unic, de comunist român onest, inteligent şi demn care a fost Tudor Bugnariu). Ţin foarte mult la Dorli Blaga, am citit cartea cu pasiune şi mă bucur că volumul meu apare în aceeaşi colecţie. Sunt sincer fericit şi onorat. Ca şi părinţii mei, Tudor Bugnariu a fost un internaţionalist autentic. Asemeni lor, a aderat la PCR din raţiuni morale şi intelectuale în timpuri când această adeziune te putea costa libertatea. Era un antifascist neînduplecat. Detesta oportunismul şi parvenitismul. Îi repugna orice formă de şovinism. Au aparţinut, Bugnariu, ai mei, sora mamei, Cristina Luca, mulţi din prietenii şi prietenele lor, unei generaţii care s-a autodistrus. Scria cândva Manes Sperber: „suntem cimitirele ambulante ale prietenilor noştri asasinaţi”.
Tudor Bugnariu credea că adevărul trebuie rostit până la capăt, „oricât de trist ar fi”. Vreau să sper că această carte merge pe un astfel de drum, cel al rostirii adevărului fără menajamente şi fără vreo agendă ascunsă. Pentru că, dacă nu vorbim noi, cei care am văzut lucrurile din interior, am cunoscut acea lume aşa cum era ea, cu tenebre, cu coridoare