Paradoxul face ca in una din cele mai turistice zone din Bucuresti, Hanul lui Manuc – Bulevardul Unirii, se mananca prost. Onoarea zonei este spalata doar de cafeneaua "Bucurestii de altadata", probabil locul unde se mananca cel mai bine din zona. Desi se numeste cafenea, oferta localului este destul de eclectica, chiar daca accentueaza asupra cocktailurilor. Profilul – daca am face abstractie de lista destul de redusa de mancare – este mai degraba de pub corporatist: conceptul retro interbelic este vizibil doar in amenajare, peretii fiind tapetati cu fotografii si obiecte vechi. Dar, chiar asa incarcata cum e, ambianta nu lasa impresia de imbacseala si dezordine, ca in alte locuri, ci de local cu ambianta clasic-europeana, in care patina etno-istorica este doar pretext. Sincer, sunt plictisit de restaurantele care reconfigureaza la milimetru ambianta de lume buna interbelica, iar cel mai tare ma seaca sa aud aceleasi slagare obosite ale Mariei Tanase, Zavaidoc, Dora Siminica, obligatorii pentru restaurantele cu pretentii "boieresti". De aceea m-am bucurat sa descopar ca "Bucurestii de altadata" au optat pentru chill si electro, deci pentru o muzica mai contemporana. Meniul e spart in doua, o lista cu bauturi si cafele, si alta cu mancare (chelnerul aduce insa doar prima lista). Oboseste ostentatia cu care se apasa asupra splendorii de altadata, intr-o limba kitsch cu patina arhaizanta ("consumatoriule", "multumim in anticipatiune"); modelul e probabil "Craii de Curtea Veche". Cel mai riscat estetism à la Mateiu Caragiale e o scurta povestire cu doi interlopi dintr-un Bucuresti atemporal, nea Ilie si "un manuitor de cadavre". Nu sunt sigur ca fictionalizarea si artisticizarea cu orice pret, pentru a obtine efectul de vraja a unei lumi disparute, reprezinta o solutie fericita. In fine. Lista de bucate e cam subtire si n-are nici o treaba cu bucataria romaneasca. Pretu