Reeditarea volumului de proză scurtă Marilyn Monroe pe o curbă închisă, de către Dănuț Ungureanu la Tritonic, la aproape 20 de ani de la ediția princeps, nu este repetarea între alte coperți a aceluiași conținut, pentru a atrage atenția unei alte generații de cititori de ficțiune speculativă. Autorul a umblat destul de mult peste texte și unii ar folosi termenul de „stilizare“. Eu aș folosi mai degrabă o imagine inspirată chiar de proza care dă titlul cărții: la fel cum personajele lui Dănuț Ungureanu sînt prinse în deșert într-un joc mortal al comunicării cu o entitate ce poate să modifice realitatea, tot astfel cititorul care a avut cunoștință de prima Marilyn… are surprize la întîlnirea cu a doua. Bineînțeles, dacă memoria nu îi joacă feste după 20 de ani. Am încredere în admiratorii (azi se spune „fan-base“-ul, „fanbeizul“) lui Dănuț Ungureanu că vor face pasul spre bibliotecă pentru a-și oferi o sesiune de lecturi comparative. Eu spun că merită și aș vrea ca puternicul reprezentant al valului optzecist bucureștean în SF-ul românesc, Dănuț Ungureanu, să reediteze în aceeași cheie și romanul său Așteptând în Ghermana, apărut la cîteva luni după cartea (re)lansată (și) la Tîrgul Gaudeamus 2012. Spusesem la un moment dat că Așteptând în Ghermana este (încă) romanul românesc de ficțiune speculativă cu cea mai complexă construcție de topos ficțional, de tip urban post-industrial și post-cataclismic, anunțînd pe departe lumile scriitorilor din sub-curentul cyberpunk, fără a fi cyberpunk. Marilyn Monroe pe o curbă închisă mai poate fi citită, natural, și pentru prima dată. Cele zece proze care o compun variază ca volum, ca subiect, ca stil. Dănuț Ungureanu este stăpîn pe registrele prozei sale, el poate fi elegiac (în Zbor de pe Muntele Liniștit, Din nou acasă), parabolic (în După amiază cu Ureche Pufoasă, Ploi târzii,Soare sub flanșe și Pulberea de aripi ), psihed