Sutu. Un sat mic, crescut printre dealuri molcome, la vreo 30 de kilometri de Cluj. ?Apai nu stiu de cind ii satu? aici. O vinit unu? demult, s-o asezat aici si dupa el or mai vinit si altii. De ce-i zice Sutu? Io ase stiu, ca omul, nu stiu cum il chema, nu vedea cu un ochi. Era sut de-un ochi. Oamenii i-o zis Sutu si-ase i-o ramas numele si la sat?, povesteste molcom badea Vasile. Tace.

Sutu. Un sat mic, crescut printre dealuri molcome, la vreo 30 de kilometri de Cluj. ?Apai nu stiu de cind ii satu? aici. O vinit unu? demult, s-o asezat aici si dupa el or mai vinit si altii. De ce-i zice Sutu? Io ase stiu, ca omul, nu stiu cum il chema, nu vedea cu un ochi. Era sut de-un ochi. Oamenii i-o zis Sutu si-ase i-o ramas numele si la sat?, povesteste molcom badea Vasile. Tace. Miinile cu degete noduroase, invatate cu munca grea, apuca un lemn gros si-l trimite sa se mistuie in focul de sub cazanul de tuica.

?Ca sa iasa tuica buna, lemnul trebuie sa fie verde. Daca-i uscat, face focu? iute si strica tuica. Nu-i bine sa fie uscat?, ne-nvata batrinul. Ce sa stim noi, domni de la oras, de cum se face tuica? S-o bem, poate. Inchinam un pahar, c-asai obiceiul: cine calca pragul ?cazanului? trebuie omenit cu palinca proaspata, de iest timp. ?Ii curata, de prune. Ca sa iasa palinca buna, prunele trebe adunate cind is coapte bine. Sa le lasi sa cada, sa le aduni de pe pamint. Daca le bati, apoi cad verzi si nu-s de treaba. Ca din dulceata lor iese palinca buna si cita trebe. Daca-s coapte, din o suta de kile de borhot ies zece de palinca. Cazanu? aiesta-i de 300 de kile, ii pentru fiert borhot. Din el iese susla pe care o bagam in cela cazan si scoatem palinca de 50 ? 53 de grade, dupa cum vrea omul?. Ne bem paharelul de palinca. ?Ii buna?? ?Ii buna, bade Vasile, ii buna?. ?No, ase trebe sa fie?, ne raspunde batrinul multumit. Ii multumim de omenie si plecam.