Ceasul lui tata s-a oprit. Definitiv. Au ramas insa de la el doua ceasuri, o Raketa de mana si o Slava de voiaj. Pe vremea lui Ceausescu, toata lumea cumpara ceasuri rusesti, erau de calitate. Acum, timpurile si preferintele s-au schimbat. Cine are bani, isi atarna la mana o podoaba elvetiana. Cine nu, ia un ceas electronic de duzina sau afla ora exacta pe celular. Am avut si am aruncat multe ceasuri, de birou si de mana. Cu ceasurile lui tata insa, m-am dus la reparat.
Si in Germania se repara ceasuri. Serviciul e disponibil mai ales in marile magazine, pe langa sectoarele de ceasuri si bijuterii. Ieftin nu e, doar pentru schimbatul unei baterii platesti 5 euro. Tot cu 5 euro cumperi un ceas de birou, la care apoi te costa mai mult bateriile. Pe Alb-ul svabesc, era o orologerie cu traditie. Acum patru ani, firma a intrat in faliment, din lipsa de comenzi. Ceasurile de duzina se fabrica aiurea in lume, cu tonele. Ceasurile de marca au fost si raman la mana unor specialisti si privilegiati.
Am luat ceasurile lui tata si am pornit-o in cautarea unui ceasornicar, la Arad. Am gasit, cu chiu cu vai, un atelier de reparatii, vizavi de Gara. Patru meseriasi impart fostul sediu al unei cooperative de consum: ceasornicarul, o bijutiera si doi croitori. Ii desparte doar un perete de un magazin de pantofi care gazduieste si reparatii de incaltaminte.
Cu 15 lei, repari trei perechi de pantofi. Cu 30 de lei, ti se cos perdele. Cu 20 de lei, un domn de varsta a doua, care schioapata usor, mi-a reparat cele doua ceasuri ramase de la tata. Cureaua la Raketa a montat-o gratuit. Stiubei Ioan e doctorul de ceasuri de la Gara. Vine din Curtici, de pe frontiera, in fiecare zi cu trenul. Face naveta la Arad de 35 de ani, din 1975.
Dani Rockhoff: De ce unele meserii, cum este si cea de ceasornicar, au cam disparut din Romania? Ioan Stiubei: A
